ciomag - explicat in DEX

ciomag (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CIOMÁG, ciomege, s. n. Băț mare și gros, adesea cu măciulie sau întărit cu fier la unul din capete; bâtă. ♦ Lovitură, bătaie dată cuiva cu un astfel de băț. – Din tc. çomak.

ciomag (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
ciomág (ciomége), s. n. – 1. Băț mare și gros, bîtă. – 2. Lovitură dată cu bîta. – 3. Tăvălug de treierat. – 4. La cal, organ genital. – Mr. ciumag(ă), megl. ciămugà. Tc. çomak, çumak (Cihac, II, 566; Șeineanu, II, 131; Meyer 448; Lokotsch 438); cf. alb. tšomage, bg. çomak. – Der. ciomăgaș, s. m. (bătăuș); ciomăgeală, s. f. (bătaie cu ciomagul); ciomăgi, vb. (a bate, a cotonogi); ciomăgitor, adj. (care bate cu ciomagul); ciomăgos, adj. (noduros).

ciomag (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ciomág s. n., pl. ciomége

ciomag (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ciomag n. 1. băț lung și gros; 2. lovitură cu ciomagul. [Turc. ČOMAK].

ciomag (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CIOMÁG, ciomege, s. n. Băț mare și gros, adesea cu măciulie sau întărit cu fier la unul din capete; bâtă. ♦ Lovitură, bătaie dată cuiva cu un astfel de băț. — Din tc. çomak.

cĭomag (Dicționaru limbii românești, 1939)
cĭomág n., pl. ege (turc. čomak, čumak; pol. czumak, ung. csomak). Baston gros. Lovitură de cĭomag: a trage cuĭva un cĭomag. – În Olt. cĭumag. V. bîtă, reteveĭ, topuz.