cioltar - explicat in DEX

cioltar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CIOLTÁR, cioltare, s. n. (Înv. și pop.) Pătură (de postav), de obicei înflorată sau împodobită cu diferite cusături, care se pune sub șa. – Din tc. çultari.

cioltar (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
cioltár, cioltáre, s.n. (înv. și fam.) 1. pătură înflorată sau împodobită cu diferite cusături, care se pune sub șa; abai, harșá, șabracă, ilânci, țol, valtrap. 2. covor țărănesc de perete; scoarță, chilim. 3. scurteică, cațaveică, scurtă.

cioltar (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
cioltár (cioltáre), s. n. – 1. Pătură care se pune pe cal. – 2. Covor. Tc. çoltar (Cihac, II, 566; Șeineanu, II, 131); cf. bg. čultar, sb. čoltar, mag. csoltár, pol. czoldar.

cioltar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cioltár (înv., pop.) s. n., pl. cioltáre

cioltar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cioltar n. pătură împodobită de cal: cu cioltar de fir POP. [Turc. ČOLTAR].

cioltar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CIOLTÁR, cioltare, s. n. (Înv. și pop.) Pătură (de postav), de obicei înflorată sau împodobită cu diferite cusături, care se pune sub șa. — Din tc. çultari.

cĭoltar (Dicționaru limbii românești, 1939)
cĭoltár n., pl. e (turc. čoltar, čultar, čuldar, d. čul, cergă de învălit [!] calu; sîrb. čoltar, ung. csoltár, pol. czoldar. V. țol). Vechĭ. Șabracă, arșa.