catalizator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CATALIZATÓR, catalizatori, s. m. Substanță care grăbește sau încetinește o reacție chimică, fără ca ea însăși să fie modificată. –
Cataliza +
suf. -tor (după
fr. catalyseur).
catalizator (Dicționar de neologisme, 1986)CATALIZATÓR s.m. Substanță care înlesnește o reacție chimică fără ca ea însăși să sufere modificări; catalizor. [<
cataliza +
-tor, după fr.
catalyseur].
catalizator (Marele dicționar de neologisme, 2000)CATALIZATÓR s. m. 1. substanță care activează o reacție chimică fără ca ea însăși să sufere modificări. 2. (fig.) persoană capabilă să declanșeze la cei din jur reacții consonante cu ale sale. (după fr.
catalyseur)
catalizator (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CATALIZATÓR, catalizatori, s. m. Substanță care grăbește sau încetinește o reacție chimică, fără ca ea însăși să fie modificată. – Din
cataliza +
suf. -tor (după
fr. catalyseur).
catalizator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)catalizatór s. m.,
pl. catalizatóricatalizator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CATALIZATÓR, catalizatori, s. m. Substanță care grăbește sau încetinește o reacție chimică, fară ca ea însăși să fie modificată. —
Cataliza +
suf. -tor (după
fr. catalyseur).