carabină - explicat in DEX



carabină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CARABÍNĂ, carabine, s. f. 1. Pușcă (cu țeava ghintuită) mai scurtă și mai ușoară decât pușca obișnuită. 2. Cârlig închis prin intermediul unui arc, care se fixează la extremitatea unui lanț sau a unei curele pentru a prinde de el diferite obiecte. 3. Cârlig pentru cablu fixat cu un dispozitiv care permite rotirea ușoară a cablului. – Din fr. carabine.

carabină (Dicționar de neologisme, 1986)
CARABÍNĂ s.f. 1. Pușcă ușoară, cu țeavă scurtă, ghintuită. 2. Cârlig închis cu arc, cu care se prind diferite obiecte. [< fr. carabine, it. carabina].

carabină (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CARABÍNĂ s. f. 1. pușcă ușoară, cu țeavă scurtă, ghintuită. 2. cârlig închis cu arc, cu care se prind obiecte; carabinieră. (< fr. carabine)

carabină (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CARABÍNĂ, carabine, s. f. 1. Pușcă cu țeava ghintuită, scurtă. 2. Cârlig închis prin intermediul unui arc, care se fixează la extremitatea unui lanț sau a unei curele, pentru a prinde de el diferite obiecte. – Fr. carabine.

carabină (Dicționaru limbii românești, 1939)
*carabínă f., pl. e (fr. carabine, it. carabina, ngr. karabina și aravis, vgr. Arabis, Arabă). Pușcă scurtă de cavalerie.

carabină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
carabínă s. f., g.-d. art. carabínei; pl. carabíne

carabină (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
carabină f. pușcă scurtă și ușoară de cavalerie (= fr. carabine).

carabină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CARABÍNĂ, carabine, s. f. 1. Pușcă cu țeava ghintuită și scurtă. 2. Cârlig închis cu un arc, fixat printr-un inel la capătul unui lanț, al unei curele etc. și folosit pentru a prinde de el diferite obiecte. 3. Cârlig pentru cablu fixat cu un dispozitiv care permite rotirea ușoară a cablului. — Din fr. carabine.