buzunări (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BUZUNĂRÍ, buzunăresc, vb. IV.
Tranz. A fura cuiva ceva din buzunar; a umbla prin buzunarele cuiva pentru a căuta ceva. – Din
buzunar.buzunări (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BUZUNĂRÍ, buzunăresc, vb. IV.
Tranz. A fura cuiva ceva din buzunar. – Din
buzunar.buzunări (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)buzunărí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. buzunărésc; imperf. 3
sg. buzunăreá; conj. prez. 3
să buzunăreáscăbuzunări (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BUZUNĂRÍ, buzunăresc, vb. IV.
Tranz. A fura cuiva ceva din buzunar; a umbla prin buzunarele cuiva pentru a căuta ceva. — Din
buzunar.buzunărì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)buzunărì v. a fura din buzunar fără a fi simțit.