buzunar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BUZUNÁR, buzunare, s. n. Un fel de pungă interioară cusută la haine, în care se țin lucruri mărunte. ◊
Loc. adj. De buzunar = care se poartă în buzunar:
p. ext. de format sau de proporții mici; de valoare redusă.
Ediție de buzunar. ◊
Expr. A fi (
tot)
cu mâna în buzunar = a fi darnic; a fi cheltuitor, a fi obligat să cheltuiască mereu.
Bani de buzunar = sumă de bani pentru cheltuieli mărunte.
A da din buzunar = a plăti din banii proprii o pagubă (de care nu ești răspunzător).
A avea (sau
a băga)
în buzunar (pe cineva) = a avea pe cineva în puterea sa.
A avea (ceva)
în buzunar = a fi sigur de mai înainte că va dispune de ceva. [
Var.: (
reg.)
pozunár s. n.] – Din
ngr. buzunára.