aprioric (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)APRIÓRIC, -Ă, apriorici, -ce, adj. (
Fil.) Anterior experienței, independent de experiență; bazat numai pe rațiune. [
Pr.:
-pri-o-] – Din
germ. apriorisch.aprioric (Dicționar de neologisme, 1986)APRIÓRIC, -Ă adj. Anterior oricărei experiențe, fundat exclusiv pe speculațiile abstracte ale rațiunii. [Cf. germ.
apriorisch].
aprioric (Marele dicționar de neologisme, 2000)APRIÓRIC, -Ă adj. (despre cunoștințe) care nu provine din experiență; anterior oricărei experiențe, bazat exclusiv pe rațiune. (< germ.
apriorisch)
aprioric (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))APRIÓRIC, -Ă, apriorici, -e, adj. (În teoria idealistă a cunoașterii formulată de Leibniz și Kant, care presupune existența rațiunii pure) Anterior experienței, independent de experiență; bazat numai pe rațiune. [
Pr.:
-pri-o-] – După
germ. apriorische.aprioric (Dicționaru limbii românești, 1939)*aprióric și
aprioríst, -ă adj. (germ.
aprioristisch).
Barb. A priori (lat. „din ainte [!]”, adică „în ainte [!] de a cerceta”).
aprioric (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aprióric (a-pri-o-) adj. m.,
pl. apriórici; f. apriórică, pl. aprióriceaprioric (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)APRIÓRIC, -Ă, apriorici, -ce, adj. (Fil.) Anterior experienței, independent de experiență; bazat numai pe rațiune. [
Pr.:
-pri-o-] — Din
germ. apriorisch.