aprioric - explicat in DEX



aprioric (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
APRIÓRIC, -Ă, apriorici, -ce, adj. (Fil.) Anterior experienței, independent de experiență; bazat numai pe rațiune. [Pr.: -pri-o-] – Din germ. apriorisch.

aprioric (Dicționar de neologisme, 1986)
APRIÓRIC, -Ă adj. Anterior oricărei experiențe, fundat exclusiv pe speculațiile abstracte ale rațiunii. [Cf. germ. apriorisch].

aprioric (Marele dicționar de neologisme, 2000)
APRIÓRIC, -Ă adj. (despre cunoștințe) care nu provine din experiență; anterior oricărei experiențe, bazat exclusiv pe rațiune. (< germ. apriorisch)

aprioric (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
APRIÓRIC, -Ă, apriorici, -e, adj. (În teoria idealistă a cunoașterii formulată de Leibniz și Kant, care presupune existența rațiunii pure) Anterior experienței, independent de experiență; bazat numai pe rațiune. [Pr.: -pri-o-] – După germ. apriorische.

aprioric (Dicționaru limbii românești, 1939)
*aprióric și aprioríst, -ă adj. (germ. aprioristisch). Barb. A priori (lat. „din ainte [!]”, adică „în ainte [!] de a cerceta”).

aprioric (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
aprióric (a-pri-o-) adj. m., pl. apriórici; f. apriórică, pl. apriórice

aprioric (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
APRIÓRIC, -Ă, apriorici, -ce, adj. (Fil.) Anterior experienței, independent de experiență; bazat numai pe rațiune. [Pr.: -pri-o-] — Din germ. apriorisch.