apriori (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)A PRIÓRI adv. (
Fil.) În mod aprioric. [
Pr.:
-pri-o-] – Din
lat. a priori.apriori (Dicționar de neologisme, 1986)A PRIÓRI adv., adj.invar. Înaintea oricărei experiențe, înainte de fapte, în mod aprioric. [Pron.
-pri-o-ri. / < lat.sc.
a priori – din ceea ce precedă].
apriori (Marele dicționar de neologisme, 2000)A PRIÓRI loc. adj. și adv. (în mod) aprioric. (< lat.
a priori, din ceea ce precedă)
apriori (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)a prióri (
lat.)
(-pri-o-ri) loc. adj.,
loc. adv.apriorì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)a priorì adv. înainte de orice experiență, din pură rațiune:
judecată a priori, opus lui
a posteriori.apriori (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)A PRIÓRI loc. adj.,
loc. adv. (
Fil.) (În mod) aprioric. [
Pr.:
-pri-o-] —
Loc. lat.apriori (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))APRIÓRI adv. (
Fil.) În mod aprioric. [
Pr.:
-pri-o-] –
Fr. a priori (
lat. lit. a priori).