apozitiv - explicat in DEX

apozitiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
APOZITÍV, -Ă, apozitivi, -e, adj. (Gram.) Apozițional. – Din fr. appositif.

apozitiv (Dicționar de neologisme, 1986)
APOZITÍV, -Ă adj. Cu caracter de apoziție. [Cf. fr. apositif].

apozitiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)
APOZITÍV, -Ă adj. care servește ca apoziție; apozițional. ♦ propoziție ~ă = propoziție cu rol de apoziție, pe lângă (un element din) regentă. (< fr. appositif)

apozitiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
apozitív adj. m., pl. apozitívi; f. apozitívă, pl. apozitíve

apozitiv (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
APOZITÍV, -Ă, apozitivi, -e, adj. (Gram.) Apozițional. — Din fr. appositif.