afreta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AFRETÁ, afretez, vb. I.
Tranz. A închiria o navă pentru transportul de mărfuri; a navlosi. – Din
fr. affréter.afreta (Dicționar de neologisme, 1986)AFRETÁ vb. I. tr. A închiria o navă; a navlosi. [< fr.
affréter].
afreta (Marele dicționar de neologisme, 2000)AFRETÁ vb. tr. a închiria o navă pentru transport de mărfuri; a navlosi. (< fr.
affréter)
afreta (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AFRETÁ, afretez, vb. I.
Tranz. A închiria o navă pentru transportul de mărfuri de la un port la altul. –
Fr. affréter.afreta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)afretá (a ~) (a-fre-) vb.,
ind. prez. 3
afreteáză