afortiori - explicat in DEX

afortiori (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
A FORTIÓRI adj. (Despre raționamente) Care constă în trecerea de la o judecată la alta, în favoarea celei de-a doua judecăți existând tot atâtea temeiuri sau temeiuri în plus. – Loc. lat.

afortiori (Marele dicționar de neologisme, 2000)
A FORTIÓRI loc. adv., adj. inv. care se impune cu necesitate. ◊ (log.; despre raționamente) care constă în trecerea de la o judecată la alta pe baza faptului că în favoarea celei de-a doua judecăți există tot atâtea temeiuri. (< lat. a fortiori, cu atât mai mult)

afortiori (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
A FORTIÓRI loc. adv., loc. adj. Mod de argumentare prin care ceea ce este demonstrat pentru un caz se extinde la alt caz, care, fiind o subclasă a primului, prezintă tot atâtea sau mai multe temeiuri. [Pr.: -ti-o-] – Loc. lat.

afortiori (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
a fortióri (lat.) [ti pron ți] (-ti-o-ri) loc. adj., loc. adv.

afortiori (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
a fortiori adv. cu mai mult drept cuvânt, cu atât mai mult.

afortiori (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
A FORTIÓRI loc. adv., loc. adj. Mod de argumentare prin care ceea ce este demonstrat pentru un caz se extinde la alt caz, care, fiind o subclasă a primului, prezintă tot atâtea sau mai multe temeiuri. [Pr.: -li-o-] — Loc lat.

afortiori (Dicționar de neologisme, 1986)
AFORTIÓRI adj. (Liv.) Care se impune cu necesitate, care este necesar. ♦ Formă de raționament constând în trecerea de la o judecată la alta datorită faptului că în favoarea celei de-a doua judecăți există tot atâtea temeiuri sau chiar mai multe. [< lat. a fortiori – cu atât mai mult].

afortiori (Dicționarul explicativ al limbii române, ediţia a II-a, 1996)
AFORTIÓRI adv., adj. invar. 1. Adj. invar. (Despre raționamente) Care constă în trecerea de la o judecată la alta, în favoarea celei de-a doua judecăți existând tot atâtea temeiuri sau temeiuri în plus. 2. Adv., adj. invar. (Livr.) (Care se impune) cu necesitate. [Pr.: -ti-o-] – Loc. lat.