abracadabrant - explicat in DEX



abracadabrant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ABRACADABRÁNT, -Ă, abracadabranți, -te, adj. (Rar) Cu totul neobișnuit; ciudat, bizar; încâlcit. – Din fr. abracadabrant.

abracadabrant (Marele dicționar de neologisme, 2000)
abracadabránt, -ă adj. surprinzător; ciudat, bizar. (< fr. abracadabrant)

abracadabrant (Dicționar de neologisme, 1986)
ABRACADABRÁNT, -Ă adj. (Rar) Surprinzător, extraordinar; ciudat, bizar. [< fr. abracadabrant].

abracadabrant (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ABRACADABRÁNT, -Ă, abracadabranți, -te, adj. (Rar) Cu totul neobișnuit; ciudat, bizar; surprinzător, extraordinar. – Fr. abracadabrant.

abracadabrant (Dicționaru limbii românești, 1939)
*abracadabránt, -ă adj. (fr. abracadabrant). Fam. Fantastic, extravagant, Adv. Îmbrăcată abracadabrant.

abracadabrant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
abracadabránt (a-bra-, -da-brant) adj. m., pl. abracadabránți; f. abracadabrántă, pl. abracadabránte

abracadabrant (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
abracadabrant a. uimitor, extraordinar: costum abracadabrant CAR.

abracadabrant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ABRACADABRÁNT, -Ă, abracadabranți, -te, adj. Cu totul neobișnuit; ciudat, bizar; încâlcit. — Din fr. abracadabrant.