abracadabrant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ABRACADABRÁNT, -Ă, abracadabranți, -te, adj. (Rar) Cu totul neobișnuit; ciudat, bizar; încâlcit. – Din
fr. abracadabrant.abracadabrant (Marele dicționar de neologisme, 2000)abracadabránt, -ă adj. surprinzător; ciudat, bizar. (< fr.
abracadabrant)
abracadabrant (Dicționar de neologisme, 1986)ABRACADABRÁNT, -Ă adj. (
Rar) Surprinzător, extraordinar; ciudat, bizar. [< fr.
abracadabrant].
abracadabrant (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ABRACADABRÁNT, -Ă, abracadabranți, -te, adj. (Rar) Cu totul neobișnuit; ciudat, bizar; surprinzător, extraordinar. –
Fr. abracadabrant.abracadabrant (Dicționaru limbii românești, 1939)*abracadabránt, -ă adj. (fr.
abracadabrant).
Fam. Fantastic, extravagant, Adv.
Îmbrăcată abracadabrant.abracadabrant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)abracadabránt (a-bra-, -da-brant) adj. m.,
pl. abracadabránți; f. abracadabrántă, pl. abracadabránteabracadabrant (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)abracadabrant a. uimitor, extraordinar:
costum abracadabrant CAR.
abracadabrant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ABRACADABRÁNT, -Ă, abracadabranți, -te, adj. Cu totul neobișnuit; ciudat, bizar; încâlcit. — Din
fr. abracadabrant.