abilitare - explicat in DEX



abilitare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ABILITÁRE, abilitări, s. f. (Rar) Acțiunea de a abilita și rezultatul ei. – V. abilita.

abilitare (Dicționar de neologisme, 1986)
ABILITÁRE s.f. Acțiunea de a abilita și rezultatul ei. [< abilita].

abilitare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ABILITÁRE, abilitări, s. f. (Rar) Acțiunea de a abilita și rezultatul ei.

abilitare
abilitáre s.f. 1 Acordare a unui grad, a unui drept. 2 (jur.) Împuternicire pentru o acțiune juridică. • pl. -ări. /v. abilita. (DEXI – „Dicționar explicativ ilustrat al limbii române“, Ed. Arc & Gunivas, 2007)

abilitare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
abilitáre s. f., g.-d. art. abilitắrii; pl. abilitắri

abilitare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ABILITÁRE, abilitări, s. f. (Rar) Acțiunea de a abilita și rezultatul ei. — V. abilita.

Alte cuvinte din DEX

ABILITA ABIL ABIETINEE « »ABILITAT ABILITATE ABINTESTAT