abientin (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ABIENTÍN s. n. Substanță rășinoasă extrasă din lemnul de brad, care se prezintă sub formă de cristale incolore, solubile în apă și în alcool. [
Pr.:
-bi-en-] – Din
fr. abiéntin.abientin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)abientín (-bi-en-) s. n.