abagiu - explicat in DEX



abagiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ABAGÍU, abagii, s. m. Persoană care se ocupă cu fabricarea sau cu vânzarea abalei2; abager. – Din tc. abacı.

abagiu (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ABAGÍU, abagii, s. m. Persoană care se ocupă cu fabricarea, confecționarea și vânzarea abalei. – Tc. abağy.

abagiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
abagíu s. m., art. abagíul; pl. abagíi, art. abagíii (-gi-ii)

abagiu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
abagiu m. 1. cel ce face sau vinde aba: a treia uliță era locuită numai de abagii și găitănari FIL.; 2. cel ce lucrează haine țărănești din abà; ipângele, mintene, nădragi, șube, tuzluci. [Turc. ABADJI].

abagiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ABAGÍU, abagii, s. m. Persoană care se ocupă cu fabricarea sau cu vânzarea abalei2; abager. — Din tc. abağy.

abagiŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
abagiŭ m. (turc. abağy). Fabricant ori vînzător de aba – Și abager (Mold.).