abagiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ABAGÍU, abagii, s. m. Persoană care se ocupă cu fabricarea sau cu vânzarea abalei
2; abager. – Din
tc. abacı.abagiu (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ABAGÍU, abagii, s. m. Persoană care se ocupă cu fabricarea, confecționarea și vânzarea abalei. –
Tc. abağy.abagiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)abagíu s. m.,
art. abagíul; pl. abagíi, art. abagíii (-gi-ii)abagiu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)abagiu m.
1. cel ce face sau vinde aba:
a treia uliță era locuită numai de abagii și găitănari FIL.;
2. cel ce lucrează haine țărănești din abà; ipângele, mintene, nădragi, șube, tuzluci. [Turc. ABADJI].
abagiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ABAGÍU, abagii, s. m. Persoană care se ocupă cu fabricarea sau cu vânzarea abalei
2; abager. — Din
tc. abağy.abagiŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)abagiŭ m. (turc.
abağy). Fabricant ori vînzător de aba – Și
abager (Mold.).