MAGNEZIU MAGNEZIU, s. n. / magnesium, s. m. / magnesium. [Lat. medievaia magnesia, din lot., gr. magnes = piatra. magneticd, adusa din regiunea 'Magnesia din Sisia 'Mica.} ElementuI chi-mic nr. I2, simbol Mg, masa atomica 24,3I2, greutate spe-cifica I,738. M. este un metal foarte raspandit in natura, iar organismul uman contine circa 25 g, Indeosebi In tesutui osos, dar si In alte tesuturi, In plasma si In lichidul extracelular. Concentratia m. In serul sanguin este de I,5-2,5 mEq/l. Deficienta In m. este rara, deoarece metalul se afla In canti-tate sufidenta In alimente. M. infra In compozitia enzimelor necesare pentru sinteza ATP si pentru eliberarea energiei din ATP. Este, de asemenea, component al enzimelor implicate In contractia musculara si In sinteza proteinelor. Deficienta de m. se traduce prin 'tetanie similara celei generate de *hipocal-cemie. Excesul, general de administrarea intravenoasa sau de diminuarea excretiei renale, se manifests prin bradicardie, hipotensiune, perturbare a transmisiei nervoase periferice si tulburari ale constientei prin deprimarea sistemului nervos central. Numerosi compusi de m. sunt utilizati In terapeutica: car-bonatui de m. (IvlgCO^ 3H;0) ca neutralizant al aciditatii gas-trice, clorura de m. (MgCI; W^O) In perturbarile electrolitice si In solutiile pentru dializa, gluconatui de m. se administreaza intravenos In caz de deficit al cationului, hidroxidul de m. (Mg(OH)2) ca laxativ si antiacid, sulfatui de m. (MgS047H,0) ca anticonvulsivant si In hipertensiunea arteriala de sarcina etc.