FONOCARDIOGRAFIE FONOCARDIOGRAFIE, s. f. / phonocardiographie, s. f. / phonocardiography. [QT. phone = voce.; kardia = inima; gmphein = a scrie.] Metoda de Inregistrare grafica a zgomote-lor inimii, cu ajutorul fonocardiografului care, prin intermediul unor traductori secundari, transforma zgomotele In variatii de intensitate a curentutui electric. ElecttBzii pot fi externi sau se pot utiliza sonde cu microfon endocavitar (prin cateterism, f. endocavifara). TraseuI obtinut se numeste fonocardiograma.