DISECTIE DISECTIE, s. f. / dissection, s. f. / dissection. Lat. dissec-tio, -onis = disecfie, de la dissecare = a taia se.pard.nd (dis = separat dt; secure = a taia).} 1) Sectionarea sau separarea sistematica a tesuturilor unui cadavru In vederea studierii ele-mentelor anatomice dintr-o anumita regiune. 2) In chirurgie, separarea prin incizie sau clivare a elementelor anatomice din campul operator.