ANOXIE ANOXIE, s. f. / anoxie, s. f. / anoxia. [Qr. an - priy.; oxys = acrui oigen. Stricto sensu absenta totala a oxigenului, dar termenul este utilizat frecvent In locul celui de "hipoxie. In principiu, a. In sens propriu reprezinta o Intrerupere, de regula localizata, a aportului de oxigen la nivelul unui tesut, ca o consecinta a unei opriri a circulatiei sau a unei *anoxemii. Se pot distinge: 1) a. de altitudine v. rau de munte; 2) a. ane-mica prin scaderea concentratiei de hemoglobins sau a nu-marului de eritrocite din sange; 3) a. fulminanta. prin dimi-nuarea rapida a continutului de oxigen din sange; 4) a. histo-toxica, prin perturbarea utilizarii tisulare a oxigenului; 5) a. mio-cardica. prin insuficienta acuta a fluxului sanguin coronarian; 6) a. neonatala, a nou-nascutului; 7) a. stagnanta, rezultat al fluxului sanguin capilar inadecvat, avand ca rezultat o extractie anormala a oxigenului, a carui presiune scade In tesuturi.