Raspundere civila forma a raspunderii juridice care se fundamenteaza pe obligatia celui ce a pagubit pe altul de a repara prejudiciul produs. Ca in toate formele de raspundere juridica, raspunderea civila este guvernata de principiul legalitatii. De regula, fapta ilicita generatoare de prejudiciu conduce la repararea acestuia numai in cazul cand este savarsita cu intentie sau din cauza lipsei unei atitudini diligente a faptuitorului (culpa). Repararea prejudiciului se face in natura sau prin echivalent, prin plata despagubirilor, care trebuie sa cuprinda atat valoarea pagubei efective (damnum emergens), cat si a castigului de care persoana a fost lipsita ca urmare a faptei ilicite (lucrum cessans). Raspunderea civila are doua forme, intre care exista numeroase elemente comune, dar si unele particularitati: raspunderea civila delictuala si raspunderea contractuala.Raspunderea delictuala este urmarea prejudiciului creat, printr-o fapta ilicita care constituie, in afara unei legaturi juridice preexistente intre victima si autor, nesocotirea obligatiei generale de a nu pagubi pe altul.Raspunderea delictuala poate fi stabilita: pentru faptele proprii; pentru faptele comise de cei aflati sub supraveghere, pentru pagubele cauzate de animalele sau lucrurile pe care persoana le are in paza; pentru paguba produsa prin ruina unui edificiu.Raspunderea contractuala intervine in cazul cand debitorul nu a executat ori a executat necorespunzator obligatia pe care o avea in baza unui contract. In cazul raspunderii contractuale, intinderea obligatiei este stabilita in contractul incheiat intre parti, legea permitand marirea sau micsorarea cuantumului despagubirilor prin prevederea unor sanctiuni cum sunt, clauzele penale.In raspunderea delictuala se supun repararii atat daunele previzibile, cat si cele imprevizibile in momentul savarsirii faptei ilicite. Debitorul contractual raspunde pentru daunele previzibile, iar pentru cel imprevizibile numai in cazurile in care a actionat cu intentie. Sub raportul stabilirii culpei, debitorul contractual care nu executa o obligatie ori o executa necorespunzator este prezumat in culpa, prezumtie care nu poate fi rasturnata decat daca dovedeste forta majora, cazul fortuit, fapta creditorului ori fapta unui tert, in timp ce in cazul raspunderii delictuale, partea vatamata este tinuta sa dovedeasca, de regula, culpa faptuitorului. Raspunderea delictuala este solidara ori de cate ori fapta ilicita a fost savarsita cu participarea mai multor persoane, in timp ce raspunderea contractuala solidara este posibila numai in masura in care a fost prevazuta in contract sau decurge dintr-o dispozitie expresa a legii.