Hotarare judecatoreasca actul final al judecatii, actul de dispozitie al instantei, cu privire la litigiul dintre parti, act cu caracter jurisdictional. Hotararea judecatoreasca este luata, in urma deliberarii secrete, cu majoritatea voturilor completului, dupa care se pronunta in sedinta publica. Este cel mai important act procesual indeplinit de instanta de judecata si concretizeaza intreaga activitate procedurala a participatilor in litigiu, cuprinzand concluzia instantei, care este obligatorie pentru partile din proces.In legislatie, doctrina si jurisprudenta, hotararile sunt clasificate, dupa cum urmeaza:1)Din punctul de vedere al instantei care pronunta hotararea, momentul in care intervine si daca rezolva sau nu fondul.Legea se refera la sentinte, decizii si incheieri (art. 255 Cod procedura civila). Hotararile prin care instantele rezolva fondul cauzei se numesc sentinte, iar hotararile prin care instantele solutioneaza apelul, recursul, recursul in interesul legii ori in anulare se numesc decizii. Toate celelalte hotarari date in instanta in cursul judecatii se numesc incheieri.2)Dupa durata actiunii lor, exista hotarari propriu-zise, care rezolva fondul si au o actiune, de regula, nelimitata in timp si hotarari provizorii, care au un caracter temporar si prin care se iau masuri vremelnice in timpul procesului.3)Dupa cum exista sau nu posibilitatea atacarii lor cu apel sau recurs, hotararile sunt nedefinitive, definitive si irevocabile. Hotararile nedefinitive sunt hotarari de prima instanta, care pot fi atacate cu apel. Hotararile definitive, nesusceptibile de apel, dar care pot fi atacate cu recurs sunt:a) hotararile date fara drept de apel;b) hotararile date in prima instanta care nu au fost atacate cu apel, sau chiar atacate cu apel, daca judecata acestuia s-a perimat sau apelul a fost respins;c) hotararile date in apel prin care se rezolva fondul pricinii.Sunt hotarari irevocabile; hotararile date in prima instanta, fara drept de apel, nerecurate; hotararile date in prima instanta, care nu au fost atacate cu apel; hotararile date in apel, nerecurate; hotararile date in recurs, chiar daca prin acestea s-a solutionat fondul pricinii; orice alte hotarari care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.4)Dupa cum pot sau nu sa fie puse in executare, hotararile sunt executorii si neexecutorii. Hotarari executorii sunt cele pronuntate in actiuni in realizarea dreptului, daca sunt definitive sau se bucura de executie vremelnica. Hotarari neexecutorii sunt hotararile pronuntate in actiunile in constatare;5)Din punct de vedere al continutului, hotararile pot fi integrale si partiale.Hotararile integrale rezolva in intregime procesul, dezinvestind instanta de intreg dosarul. Hotararile partiale pot fi pronuntate, la cererea reclamantului, daca paratul recunoaste, in parte, pur si simplu in fata instantei si in mod expres pretentiile acestuia.6)Din punct de vedere al „condamnarii”, hotararile pot fi cu o singura condamnare sau cu condamnare alternativa.Din prima categorie fac parte hotararile prin care paratul este obligat la efectuarea unei prestatii determinate: plata unei sume de bani, predarea unui bun etc. Hotararile alternative prevad o condamnare principala si una secundara, care se va executa in masura in care nu este posibila cea principala (ex: se stabileste pentru parat obligatia de a preda un bun determinat, iar daca nu va preda bunul, sa plateasca o suma de bani reprezentand contravaloarea acestuia).Hotararea se da in numele legii si va cuprinde:a) aratarea instantei care a pronuntat-o si numele judecatorilor care au luat parte la judecata;b) numele, domiciliul sau resedinta partilor, calitatea in care s-au judecat; numele mandatarilor sau reprezentantilor legali si al avocatilor;c) obiectul cererii si sustinerile in prescurtare ale partilor cu aratarea dovezilor;d) aratarea concluziilor precursorului;e) motivele de fapt si de drept care au format convingerea instantei, cum si cele pentru care s-au inlaturat cererile partilor;f) dispozitivul;g) calea de atac si termenul in care se poate exercita;h) aratarea si pronuntarea s-a facut in sedinta, precum si semnaturile judecatorilor si grefierului.Ca tehnica a redactarii, hotararea are trei parti: practicarea, motivarea (considerentele) si dispozitivul.Practicarea, se intocmeste de grefier, are rolul de a stabili daca instanta a fost competenta, daca compunerea a fost legala, daca s-au respectat drepturile partilor etc.Daca pronuntarea nu s-a facut sa termenul la care a avut loc judecata, practicarea va cuprinde numai aratarea instantei si a completului de judecata, celelalte mentiuni fiind cuprinse in incheierea de sedinta de la acel termen, care face corp comun cu hotararea. Lipsa acestei incheieri sau nesemnarea ei de catre judecatori sau de catre grefier, atrage nulitatea hotararii, deoarece face imposibila exercitarea controlului judiciar cu privire la compunere, prezenta partilor.Motivarea (considerentele) este opera judecatorului care trebuie sa demonstreze in mod logic, deplina concordanta dintre solutia din cauza respectiva si realitate. Motivarea este de esenta hotararilor, constituie o garantie pentru parti ca cererile lor au fost analizate cu atentie, si ofera posibilitatea controlului judiciar. Analiza pe care judecatorul o face in legatura cu motivele de fapt si de drept care i-au format convingerea, in sensul unei anumite solutii trebuie sa fie clara si simpla, precisa, concisa si ferma, sa aiba putere de convingere. La fel de exacta trebuie sa fie si motivarea si in ce priveste cererile pe care le-a respins.Motivarea trebuie sa corespunda dispozitivului, astfel cum a fost intocmit in momentul pronuntarii. Nemotivarea hotararii sau o motivare necorespunzatoare vor atrage casarea ei. Dispozitivul cuprinde solutia la care s-a oprit completul de judecata, concretizata in minuta redactata cu prilejul deliberarii, trecuta in condica de sedinta si pronuntata de presedinte in sedinta publica.Prin dispozitiv trebuie rezolvate toate cererile partilor, deci atat cererea principala cat si cererile accesorii si incidentale (ex.: cererea referitoare la cheltuielile de judecata, cererea reconventionala, cererea de chemare in garantie etc.). El trebuie sa aiba un continut cat mai complet, sa arate in mod concret in ce consta si care sunt limitele „condamnarii” pentru a putea fi pus in executare.Dupa mentionarea solutiei se va consemna daca hotararea este supusa apelului sau recursului si in ce termen ori daca este definitiva sau irevocabila, precum si faptul ca a fost pronuntata in sedinta publica.Hotararea se va redacta in numarul necesar de exemplare, spre a asigura comunicarea acesteia tuturor persoanelor pentru care legea prevede ca hotararea se comunica integral.Comunicarea hotararii se face catre parti atunci cand legea prevede ca termenul de apel sau recurs curge de la acest moment. Cand procurorul a participat la judecata, hotararea i se comunica si lui.Daca termenul de apel ori recurs curge de la pronuntare, comunicarea hotararii se va face numai dupa introducerea apelului sau recursului, pentru a se putea motiva calea de atac.