țiitură - explicat in DEX

țiitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȚIITÚRĂ, țiituri, s. f. Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. [Pr.: ți-i-] – Ține + suf. -itură.

țiitură (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
țiitúră, țiitúri, s.f. (înv. și reg.) 1. stăpânire, domnie, putere, tărie. 2. păstorire, ținere. 3. întreținere, hrană. 4. concubinaj; femeie ușuratică. 5. loc de pândă la vânătoare. 6. hang, ison.

țiitură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
țiitúră (înv., reg., pop.) (ți-i-) s. f., g.-d. art. țiitúrii; pl. țiitúri

țiitură (Dicționaru limbii românești, 1939)
țiitúră f., pl. ĭ (d. țin, țiŭ). L. V. Stăpînire. Azĭ. Un dans popular jucat ținîndu-se loculuĭ. Melodia acestuĭ dans (Vlah. Rom. Pit. 111). Acompaniament din vioară (V. hang, ison). Țiitorie (jud. Olt.): a trăi în țiitură.

țiitură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
țiitură f. horă țigănească (numită și ca la ușa cortului): măi, balaure, cântă țiitura! AL. [V. țiuitură].

țiitură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȚIITÚRĂ, țiituri, s. f. (Pop.) Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. [Pr.: ți-i-] — Ține + suf. -itură.