țepoșică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȚEPOȘÍCĂ, țepoșici, s. f. 1. Plantă din familia gramineelor, cu tulpina rigidă și aspră în partea superioară, cu frunze subțiri, rigide, aspre și cu spice lungi (
Nardus stricta).
2. Plantă păroasă din familia umbeliferelor, cu frunze penate, cu flori albe sau trandafirii dispuse în umbele compacte și cu fructul acoperit de peri aspri (
Tordylium maximum). –
Țepos +
suf. -ică.țepoșică (Dicționaru limbii românești, 1939)țepoșícă f., pl.
șele (dim. d.
țepoasă). O plantă graminee care crește pin [!] pășunile umede (
nardus stricta). O plantă umbeliferă care crește pin locurĭ necultivate, tufișurĭ și marginea drumurilor (
tordylium maximum). V.
brustur.țepoșică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȚEPOȘÍCĂ, țepoșici, s. f. 1. Plantă din familia gramineelor, cu tulpina rigidă și aspră în partea superioară, cu frunze subțiri, rigide, aspre și cu spice lungi (
Nardus stricta).
2. Plantă păroasă din familia umbeliferelor, cu frunze penate, cu flori albe sau trandafirii dispuse în umbele compacte și cu fructul acoperit de peri aspri (
Tordylium maximum). —
Țepos +
suf. -
ică.