țepos - explicat in DEX

țepos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȚEPÓS, -OÁSĂ, țepoși, -oase, adj. Care are țepi; ghimpos. – Țeapă + suf. -os.

țepos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
țepós adj. m., pl. țepóși; f. țepoásă, pl. țepoáse

țepos (Dicționaru limbii românești, 1939)
țepós, -oásă adj. (d. țep). Plin de țepĭ, ghimpos: copăcel țepos. Fig. De care nu te prea poțĭ apropia, de un caracter intratabil, dușmănos: om țepos. – În est țăpos.

țepos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
țepos a. plin de țepi: grâu țepos.

țepos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȚEPÓS, -OÁSĂ, țepoși, -oase, adj. Care are țepi; ghimpos. — Țeapă + suf. -os.