înșeua (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNȘEUÁ, înșeuez, vb. I.
Tranz. A pune șaua pe un animal de călărie; a înșela (
1). –
În + șa.înșeua (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înșeuá (a ~) (-ua) vb.,
ind. prez. 3
înșeueáză (-uea-), 1
pl. înșeuắm (-uăm); conj. prez. 3
să înșeuéze; ger. înșeuấnd (-uând)înșeuà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)înșeuà v. a pune șeaua:
un cal iute ’mi înșeuați POP.