înăduși(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ÎNĂDUȘÍ,înădușesc, vb. IV. Intranz., tranz. și refl. (Reg.) A (se) năduși. – În + năduși.
înăduși(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) înădușí(a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înădușésc, imperf. 3 sg. înădușeá; conj. prez. 3 săînădușeáscă