înspuma (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNSPUMÁ, înspumez, vb. I.
1. Tranz. și
refl. A (se) umple de spumă; a (se) înspumega.
2. Tranz. A transforma (un material) în spumă; a introduce o spumă în masa unui material. –
În + spumă.înspuma (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înspumá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
înspumeáză