înspița (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNSPIȚÁ, înspițez, vb. I.
Tranz. A pune spițe la o roată. –
În + spiță.înspița (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înspițá (a ~) (
pop.)
vb.,
ind. prez. 3
înspițeázăînspițà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)înspițà v. a pune spițe unei roți.