înspica - explicat in DEX

înspica (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎNSPICÁ, pers. 3 înspícă, vb. I. Intranz. (Pop.) A face spic, a da în spic. – Lat. inspicare sau în + spic.

înspica (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
înspicá, vb. tranz. – A da în spic: „C-a-nspica un spic de grâu, / Ș-a zâni, ș-a si târziu” (Ștețco 1990: 184). – În- + spic (< lat. spicum) + -a.

înspica (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
înspicá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 înspícă

înspicà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
înspicà v. a căpăta spice. [Lat. SPICARE].