tug (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)tug, túguri, s.n. (reg.) unealtă de lustruit piei, în tăbăcărie.
tug (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))TUG, tuguri, s. n. Unealtă folosită în tăbăcărie pentru lustruitul pieilor.