tufli - explicat in DEX

tufli (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TUFLÍ, tuflesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A pune pe cap o căciulă, o pălărie etc. cu o mișcare rapidă și la întâmplare. – Et. nec.

tufli (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
tufli, tuflesc v. r. a fi în stare de ebrietate, a se îmbăta.

tufli (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tuflí (a ~) (pop., fam.) (tu-fli) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tuflésc, imperf. 3 sg. tufleá; conj. prez. 3 să tufleáscă

tufli (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TUFLÍ, tuflesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A pune pe cap o căciulă, o pălărie etc. cu o mișcare rapidă și la întâmplare. — Et. nec.

tuflì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
tuflì v. Mold. 1. a băga mult cu de-a sila: tuflește în gură cât nu-i încape; 2. a ascunde ceva repede, a vârî în sân, în traistă sau în buzunar; 3. a înfunda, a îndesa în genere: tuflește cușma pe cap CR. [Origină necunoscută].