teozofic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TEOZÓFIC, -Ă, teozofici, -ce, adj. Care aparține teozofiei, privitor la teozofie. [
Pr.:
te-o-] – Din
fr. théosophique.teozofic (Dicționar de neologisme, 1986)TEOZÓFIC, -Ă adj. Referitor la teozofie. [Var.
teosofic, -ă adj. / < fr.
théosophique].
teozofic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)teozófic (te-o-) adj. m.,
pl. teozófici; f. teozófică, pl. teozóficeteozofic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TEOZÓFIC, -Ă, teozofici, -ce, adj. Care aparține teozofiei, privitor la teozofie. [
Pr.:
te-o-] — Din
fr. théosophique.