tehnic - explicat in DEX


tehnic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TÉHNIC, -Ă, tehnici, -e, adj., s. f. I. Adj. Care aparține tehnicii (II), privitor la tehnică. ◊ Desen tehnic = desen care reprezintă la scară un obiect, cu înscrierea dimensiunilor lui, și care este folosit la construirea obiectului în spațiu. Termen tehnic = termen de specialitate, caracteristic unui domeniu de activitate. ♦ Care se ocupă de latura de strictă specialitate într-o meserie, într-o știință etc. II. S. f. 1. Totalitatea uneltelor și a practicilor producției dezvoltate în cursul istoriei, care permit omenirii să cerceteze și să transforme natura înconjurătoare cu scopul de a obține bunuri materiale. 2. Totalitatea procedeelor întrebuințate în practicarea unei meserii, a unei științe etc. 3. (Mil.; în sintagma) Tehnică de luptă = totalitatea mijloacelor de luptă și auxiliare cu care sunt înzestrate forțele armate. – Din fr. technique.

tehnic (Dicționar de neologisme, 1986)
TÉHNIC, -Ă adj. Referitor la tehnică; propriu unei arte, unei meserii etc. ◊ Termen tehnic = termen care denumește o anumită noțiune dintr-un domeniu al științei, al tehnicii etc. // (În forma tehn-, tehni-, tehno-; scris și techn-, techni-, techno-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) tehnică”, „procedeu, capacitate din tehnică”. // s.m. (Rar) Maistru tehnician, mecanic. [Cf. fr. technique, lat. technicus, gr. technikos].

tehnic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TÉHNIC1, -Ă I. adj. referitor la tehnică; propriu unei arte, unei meserii etc. ♦ termen ~ = termen care denumește o anumită noțiune dintr-un domeniu al științei, al tehnicii etc. II. s. f. 1. ansamblu de unelte și deprinderi de producție, dezvoltate în cursul istoriei, care permit omenirii să acționeze asupra naturii înconjurătoare cu scopul producerii bunurilor materiale. 2. ~ de luptă = totalitatea mijloacelor de luptă și auxiliare cu care sunt înzestrate forțele armate. 3. ansamblu de prescripții metodologice folosite pentru o acțiune eficientă, atât în sfera producției materiale, cât și a celei spirituale. (< fr. technique, lat. technicus, germ. technisch, /II/ Technik)

tehnic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
-TÉHNIC2(Ă) elem. tehn(o)-.

tehnic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*téhnic și técnic, -ă adj. (vgr. tehnikós, d. téhne, artă. V. electro-, piro- și zoo-tehnic). Propriŭ uneĭ arte saŭ uneĭ științe: termin tehnic. Ingineresc: școală tehnică. S. m. și f. Tehnician, acela care știe bine procedura științeĭ saŭ arteĭ luĭ. S. f. Modu de a lucra al uneĭ științe saŭ arte: tehnica picturiĭ. Adv. În mod tehnic: a vorbi prea tehnic.

tehnic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
téhnic adj. m., pl. téhnici; f. téhnică, pl. téhnice

tehnic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
tehnic a. propriu unei arte: termen tehnic.

tehnic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TÉHNIC, -Ă, tehnici, -ce, adj., s. f. I. Adj. Care aparține tehnicii (II), privitor la tehnică. ◊ Desen tehnic = desen care reprezintă la scară un obiect, cu înscrierea dimensiunilor lui, și care este folosit la construirea obiectului în spațiu. Termen tehnic = termen de specialitate, caracteristic unui domeniu de activitate. ♦ Care se ocupă de latura de strictă specialitate într-o meserie, într-o știință etc. II. S. f. 1. Ansamblul metodelor, procedeelor și regulilor aplicate în executarea unor lucrări sau, în general, în practicarea unei profesii. 2. (Mil.; în sintagma) Tehnică de luptă = totalitatea mijloacelor de luptă și auxiliare cu care sunt înzestrate forțele armate. — Din fr. technique.

Alte cuvinte din DEX

TEHNA TEGUMENTAR TEGUMENT « »TEHNICA TEHNICESTE TEHNICIAN