suburbie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUBURBÍE, suburbii, s. f. Cartier mărginaș al unui oraș (mare). ♦ Comună suburbană. [
Acc. și:
subúrbie] – Din
lat. suburbium.suburbie (Dicționar de neologisme, 1986)SUBURBÍE s.f. Cartier situat la marginea unui oraș mare. ♦ Comună suburbană. [Gen.
-iei. / < lat.
suburbium].
suburbie (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUBURBÍE/SUBÚRBIE s. f. cartier mărginaș al unui oraș mare; foburg. ◊ comună suburbană. (< lat.
suburbium)
suburbie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)suburbíe/subúrbie (su-bur-bi-e/sub-ur-) s. f.,
art. suburbía/subúrbia (-bi-a), g.-d. art. suburbíei/subúrbiei; pl. suburbíi/subúrbii, art. suburbíile/ subúrbiile (-bi-i-)suburbie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)suburbie f. mahala.
suburbie (Dicționaru limbii românești, 1939)*subúrbie f. (formă rus. îld.
suburbiŭ, lat.
sub-urbium. Rușiĭ zic și
subsidiĭa ș. a. multe, „subsidiŭ” V.
urbe). Mahala, cartier.
suburbie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUBURBÍE, suburbii, s. f. Cartier mărginaș al unui oraș (mare). ♦ Comună suburbană. [
Acc. și:
subúrbie] —
Din lat. suburbium.