subconștient (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))SUBCONȘTIÉNT, s. n. Treaptă a conștiinței care cuprinde idei și impresii pe care le-am avut odată prezente în minte, dar care, nemaifiind în centrul atenției, rămân confuze, până la o revenire în sfera conștiinței clare. – Din
sub +
conștient.subconștient (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUBCONȘTIÉNT s. n. Sferă a fenomenelor psihice care se desfășoară în afara conștiinței și care au putut fi anterior conștiente sau ar putea deveni conștiente ulterior. [
Pr.:
-ști-ent] –
Sub1-+
conștient (după
fr. subconscient).subconștient (Dicționar de neologisme, 1986)SUBCONȘTIÉNT s.n. Sferă a fenomenelor psihice care se desfășoară în afara conștiinței și care au putut fi anterior conștiente sau ar putea deveni conștiente ulterior. [Pron.
-ști-ent. / cf. fr.
subconscient].
subconștient (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUBCONȘTIÉNT s. n. treaptă a conștiinței care cuprinde idei și impresii ce au fost odată prezente în minte, dar care, nemaifiind în centrul atenției, rămân confuze, putând redeveni conștiente. (după fr.
subconscient)
subconștient (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)subconștiént (-ști-ent) s. n.subconștient (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUBCONȘTIÉNT s. n. Sferă a fenomenelor psihice care se desfășoară în afara conștiinței și care au putut fi anterior conștiente sau ar putea deveni conștiente ulterior. [
Pr.: -
ști-ent] —
Sub1- +
conștient (după
fr. subconscient).