subcontrarietate - explicat in DEX

subcontrarietate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SUBCONTRARIETÁTE, subcontrarietăți, s. f. (Log.) Raport între judecata particular-afirmativă și cea particular-negativă, caracterizat prin faptul că nu pot fi ambele false, dar pot fi ambele adevărate. [Pr.: -ri-e-] – Sub¹- + contrarietate.

subcontrarietate (Dicționar de neologisme, 1986)
SUBCONTRARIETÁTE s.f. (Log.) Raport de subcontrarietate = raport între o judecată particular-afirmativă și una particular-negativă, caracterizat prin aceea că nu pot fi ambele judecăți false, dar pot fi ambele adevărate. [Pron. -ri-e-. / < sub- + contrarietate].

subcontrarietate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SUBCONTRARIETÁTE s. f. (log.) raport de ~ = raport între o judecată particular-afirmativă și una particular-negativă, prin aceea că nu pot fi ambele judecăți false, dar pot fi ambele adevărate. (< sub- + contrarietate)

subcontrarietate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
subcontrarietáte (-ri-e-) s. f., g.-d. art. subcontrarietắții; pl. subcontrarietắți

subcontrarietate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SUBCONTRARIETÁTE, subcontrarietăți, s. f. (Log.) Raport între judecata particular-afirmativă și cea particular-negativă, caracterizat prin faptul că nu pot fi ambele false, dar pot fi ambele adevărate în același timp și sub același raport. [Pr.: -ri-e-] — Sub¹- + contrarietate.