subcomisar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUBCOMISÁR, subcomisari, s. m. Funcționar de poliție aflat în imediata subordonare a comisarului în vechea organizare a poliției; gradul acestui funcționar. –
Sub1- +
comisar (după
fr. sous-comissaire).subcomisar (Dicționar de neologisme, 1986)SUBCOMISÁR s.m. Funcționar al vechii poliții, inferior în grad comisarului. [După fr.
sous-commissaire].
subcomisar (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUBCOMISÁR s. m. funcționar al vechii poliții, inferior în grad comisarului. (după fr.
sous-commissaire)
subcomisar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)subcomisár s. m.,
pl. subcomisárisubcomisar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)subcomisar m. ajutorul comisarului.
subcomisar (Dicționaru limbii românești, 1939)*subcomisár m. (
sub- și
comisar). Ajutor de comisar.
subcomisar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUBCOMISÁR, subcomisari, s. m. Funcționar de poliție aflat în imediata subordonare a comisarului; gradul acestui funcționar. —
Sub1- +
comisar (după
fr. sous-comissaire).