scremet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCRÉMET, scremete, s. n. Faptul de a se screme; opintire, încordare a organismului (în special pentru evacuarea excrementelor). [
Var.:
screámăt s. n.] –
Screme +
suf. -et.scremet (Dicționaru limbii românești, 1939)scrémet n., pl.
e. (d.
a se screme, ca
gemăt, d.
a geme).
Triv. Acțiunea de a se screme. Icnirea celuĭ ce se screme.
scremet (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCRÉMET s. n. v. screamăt.