rusnac(Dicționarul etimologic român, 1958-1966) RUSNÁC,rusnáci, s. m. (Var.) Rusneac. (cf. rusneac)
rusnac(Dicționarul limbii române literare contemporane, 1955-1957) RUSNÁC, rusnáci, s.m. Rutean; p. ext. rus.
rusnac(Dicționaru limbii românești, 1939) Rusnác, -ă s. (rut. Rusnĭeak, bg. Rusnak). Iron. Rus, Rutean (Ucraĭnian): Rusnac, puĭ de drac: noaptea fură, ziŭa jură c´un picĭor de mîță´n gură (P. P.). – Și Rusneac, pl. ecĭ, (ca Poleac, Polecĭ).