rinofaringe (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RINOFARÍNGE, rinofaringe, s. n. (
Anat.) Partea superioară a faringelui, care comunică cu fosele nazale. – Din
fr. rhino-pharynx (după
faringe).
rinofaringe (Dicționar de neologisme, 1986)RINOFARÍNGE s.n. (
Anat.) Partea superioară a faringelui, care comunică cu fosele nazale. [< fr.
rhinopharynx].
rinofaringe (Marele dicționar de neologisme, 2000)RINOFARÍNGE s. n. partea superioară a faringelui care comunică cu fosele nazale. (< fr.
rhino-pharynx)
rinofaringe (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RINOFARÍNGE, rinofaringe, s. n. (
Anat.) Partea superioară a faringelui, care comunică cu fosele nazale. — Din
fr. rhino-pharynx (după
faringe).