reversibil - explicat in DEX

reversibil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REVERSÍBIL, -Ă, reversibili, -e, adj. 1. Care poate reveni, care poate fi adus sau întors înapoi. ♦ (Jur.; despre bunuri) Care urmează să revină, în anumite cazuri, în posesia fostului proprietar. ♦ (Despre rente, pensii) Care, la moartea titularului, trece asupra altei persoane (îndreptățite). 2. (Fiz.; despre unele transformări) Care se poate produce atât într-un sens, cât și în sens invers, fenomenul trecând succesiv prin aceleași stări, pentru a se întoarce la starea inițială. ♦ (Chim.; despre reacții) În care corpurile ce iau naștere din combinarea unor substanțe pot să se recombine, pentru a forma din nou o anumită cantitate din substanțele inițiale. 3. (Mec.) Care poate acționa, care se poate mișca în două sensuri opuse. ◊ Plug reversibil = plug alcătuit din două trupițe simetrice, care poate răsturna brazda, la dus și la întors, în aceeași parte și care servește, în special, la arături pe coaste, pe deal. – Din fr. réversible.

reversibil (Dicționar de neologisme, 1986)
REVERSÍBIL, -Ă adj. 1. Care poate reveni, care se poate întoarce. 2. (Jur.; despre bunuri) Care urmează să revină la fostul proprietar. ♦ (Despre rente, pensii) Care, la moartea titularului, poate trece asupra altei persoane. 3. (Despre fenomene, reacții) Care se poate mișca în două sensuri opuse. 4. (Gram.; despre propoziții) Care nu-și modifică înțelesul când se schimbă diateza verbului. [Cf. fr. réversible].

reversibil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
REVERSÍBIL, -Ă adj. 1. care poate reveni la starea inițială. 2. (jur.; despre bunuri) care urmează să revină la fostul proprietar. ◊ (despre rente, pensii) care, la moartea titularului, poate trece asupra altei persoane. 3. (despre fenomene, reacții) care se poate mișca în două sensuri opuse. 4. (despre propoziții) care nu-și modifică înțelesul când se schimbă diateza verbului. (< fr. réversible)

reversibil (Dicționaru limbii românești, 1939)
*reversíbil, -ă adj. (fr. réversible, d. lat. revértere, -érsum, a întoarce). Jur. Care se poate întoarce la fostu proprietar care a hotărît saŭ care se poate vărsa asupra moștenitorilor (cum eraŭ fiefurile care, la moartea vasaluluĭ mort fără moștenitorĭ, reveneaŭ la senior saŭ cum îs pensiunile care se varsă asupra copiilor).

reversibil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
reversíbil adj. m., pl. reversíbili; f. reversíbilă, pl. reversíbile

reversibil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
reversibil a. Jur. se zice de bunurile ce trebue întoarse proprietarului sau moștenitorilor.

reversibil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REVERSÍBIL, -Ă, reversibili, -e, adj. 1. Care poate reveni, care poate fi adus sau întors înapoi. ♦ (Jur.; despre bunuri) Care se întoarce în patrimoniul pesoanei care l-a înstrăinat. ♦ (Despre rente, pensii) Care, la moartea titularului, poate reveni altei persoane (îndreptățite). 2. (Fiz.; despre unele transformări) Care se poate produce în mod natural atât într-un sens, cât și în sens invers, trecând prin aceleași stări intermediare. ♦ (Chim.; despre reacții) În care compușii rezultați din combinarea unor substanțe pot să se recombine, formând din nou o anumită cantitate din substanțele inițiale. 3. (Mec.) Care poate acționa, care se poate mișca în două sensuri opuse. ◊ Plug reversibil = plug alcătuit din două trupițe simetrice, care poate răsturna brazda, la dus și la întors, în aceeași parte și care servește, în special, la arături pe coaste, pe deal. — Din fr. réversible.