regres (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REGRÉS, regrese, s. n. Întoarcere de la o stare sau o formă superioară de dezvoltare la una inferioară; mers înapoi; decădere; declin, regresiune (
1). – Din
lat. regressus, it. regresso, germ. Regress.regres (Dicționar de neologisme, 1986)REGRÉS s.n. 1. Întoarcere de la o stare sau o formă superioară de dezvoltare la una inferioară; dare înapoi, decădere.
2. (
Jur.) Drept în virtutea căruia cineva care a plătit o sumă de bani din culpa altuia se întoarce împotriva acestuia din urmă pentru recuperarea sumei plătite. [Pl.
-se, -suri. / < lat.
regressus <
regredior – a da înapoi, cf. fr.
régrès, it.
regresso].
regres (Marele dicționar de neologisme, 2000)REGRÉS s. n. 1. revenire de la o stare sau o formă superioară de dezvoltare la una inferioară; decădere, declin. 2. (jur.) acțiune de ~ = acțiune prin care cineva care a plătit o sumă de bani din culpa altuia se întoarce împotriva acestuia pentru recuperarea sumei plătite. (< lat.
regressus, fr.
régrès)
regres (Dicționaru limbii românești, 1939)*regrés n., pl.
e (lat.
regressus, d.
régredi, regréssus sum, a merge înapoĭ, a te înturna. V.
con- și
pro-gres). Mers înapoĭ, decadență:
regresu artelor în evu mediŭ.regres (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)regrés (re-gres) s. n.,
pl. regréseregres (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)regres n. mergere înapoi.
regres (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REGRÉS, regrese, s. n. Întoarcere de la o stare sau o formă superioară de dezvoltare la una inferioară; decădere, declin, regresiune (
1). —
Din lat. regressus, it. regresso, germ. Regress.