reglor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REGLÓR, reglori, s. m. 1. Tehnician care reglează mașini-unelte, dispozitive sau unelte montate pe acestea într-o secție de producție.
2. Lucrător cu calificare superioară care reglează un aparat în curs de fabricație, astfel încât piesele rezultate prin prelucrare să aibă dimensiunile prestabilite. – Din
fr. régleur.reglor (Dicționar de neologisme, 1986)REGLÓR, -OÁRE s.m. și f. Tehnician care reglează mașinile, uneltele etc. [Cf. fr.
régleur].
reglor (Marele dicționar de neologisme, 2000)REGLÓR s. m. tehnician care reglează mașini, unelte, dispozitive etc. (< fr.
régleur)
reglor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)reglór (re-glor) s. m.,
pl. reglórireglor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REGLÓR, reglori, s. m. 1. Tehnician care reglează mașini-unelte, dispozitive sau unelte montate pe acestea într-o secție de producție.
2. Lucrător cu calificare superioară care reglează un aparat în curs de fabricație, astfel încât piesele rezultate prin prelucrare să aibă dimensiunile prestabilite. — Din
fr. régleur.