prosie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRÓSIE, prosii, s. f. (
Pop.) Ogor arat și semănat pentru prima dată, după ce a fost necultivat doi sau trei ani. –
Cf. sl. proso.prosie (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)prósie,
prósii, s.f. (pop.)
1. ogor arat și semănat pentru prima dată, după ce a fost necultivat doi sau trei ani; ogor nelucrat sau abia desțelenit.
2. (reg.; în forma:
prosâie) fânaț.
3. (reg.) moșie strămoșească.
prosie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)prósie (prósii), s. f. – Pămînt desțelenit refolosit la culturi.
Sl.,
cf. slov.
prosje „cultură de mei” (Cihac, II, 295; Tiktin); meiul se semăna de obicei pentru a odihni pămîntul. În
Mold.prosie (Dicționaru limbii românești, 1939)prósie f. (nsl.
prosje, lan de meĭ, d. vsl. bg. rus.
proso, meĭ; adică „loc semănat cu meĭ”, că´n prosie se seamănă, dacă se poate, maĭ mult meĭ. V.
răsprosie). Țarină lucrată întîĭa oară saŭ după o pauză de 2-3 anĭ (V.
fătăcĭune, pîrloagă, țelină).
Btș. Moșie strămoșească.
prosie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prósie (
pop.)
(-si-e) s. f.,
art. prósia (-si-a), g.-d. art. prósiei; pl. prósii, art. prósiile (-si-i-)prosie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)prosie f. loc rămas nelucrat un an sau doi, țelină arată pentru întâia oară:
ovăzul se face foarte roditor și într’o prosie. [Slav. PROSO, meiu, lit. loc semănat cu meiu].