plastograf (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLASTOGRÁF, -Ă, plastografi, -e, s. m. și
f. Persoană care falsifică documente sau semnături pe documente, dându-le drept autentice; persoană care plastografiază. – Din
ngr. plastoghráfos.plastograf (Dicționar de neologisme, 1986)PLASTOGRÁF, -Ă s.m. și f. Cel care plastografiază. [< ngr.
plastografos].
plastograf (Marele dicționar de neologisme, 2000)PLASTOGRÁF, -Ă s. m. f. cel care plastografiază. (< ngr.
plastografos)
plastograf (Dicționaru limbii românești, 1939)plastográf, -ă s. (ngr.
plato-gráfos, vgr.
-gráphos). Care falsifică semnătura și scrisu altuĭa ca să înșele.
plastograf (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)plastográf (-to-graf) s. m.,
pl. plastográfiplastograf (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)plastograf m. cel ce falsifică semnătura.