plastilină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLASTILÍNĂ, plastiline, s. f. Material plastic ușor maleabil, constituit dintr-un amestec de caolin, substanțe grase, rășini naturale sau sintetice, colorat cu diferiți pigmenți și folosit la mici lucrări de modelare. – Din
germ. Plastilin.plastilină (Dicționar de neologisme, 1986)PLASTILÍNĂ s.f. Amestec de caolin și substanțe grase, folosit ca material de modelaj plastic. [< germ.
Plastilin].
plastilină (Marele dicționar de neologisme, 2000)PLASTILÍNĂ s. f. material plastic, ușor de modelat, constituit dintr-un amestec de caolin, substanțe grase și rășini, colorat cu diferiți pigmenți. (< germ.
Plastilin)
plastilină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)plastilínă s. f.,
g.-d. art. plastilínei; pl. plastilíne