pierzător - explicat in DEX

pierzător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PIERZĂTÓR, -OÁRE, pierzători, -oare, adj. (Înv. și pop.) Care nimicește, distruge sau vatămă; care aduce un prejudiciu moral. – Pierde + suf. -ător.

pierzător (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
pierzătór, pierzătoáre, pierzătóri, pierzătoáre, adj., s.m. (înv. și pop.) 1. care nimicește, distruge sau vatămă; care aduce un prejudiciu moral; nimicitor, distrugător, vătămător; ucigaș. 2. (s.m.) persoană care provoacă pagube, ruină, distrugere. 3. care provoacă dezordine, răscoală. 4. care duce la osândă și la pierderea vieții veșnice. 5. (s.m. art.) diavolul. 6. care cauzează un prejudiciu moral, care duce la pierzanie; degradant. 7. (s.m.) persoană care încalcă principiile morale și religioase; om păcătos, defăimător, batjocoritor. 8. (persoană) care suferă o pagubă, o pierdere materială.

pierzător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pierzătór (înv., pop.) adj. m., pl. pierzătóri; f. sg. și pl. pierzătoáre

pierzător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
pierzător m. cel ce pierde.