ornitorinc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ORNITORÍNC, ornitorinci, s. m. Animal mamifer semiacvatic din Australia, cu gura în forma ciocului de rață și cu membrane înotătoare între degete, care depune ouă, dar alăptează puii ieșiți din ouă (
Ornithorhynchus anatinus). – Din
fr. ornithorynque.ornitorinc (Dicționar de neologisme, 1986)ORNITORÍNC s.m. Mamifer din Australia, cu botul ca un cioc de rață și care se înmulțește prin ouă. [< fr.
ornithorynque, cf. gr.
ornis – pasăre,
rynchos – cioc].
ornitorinc (Marele dicționar de neologisme, 2000)ORNITORÍNC s. m. mamifer ovipar semiacvatic din ordinul monotremelor, cu botul ca un cioc de rață, în Australia și Tasmania. (< fr.
ornithorynque)
ornitorinc (Dicționar de argou al limbii române, 2007)ornitorinc, ornitorinci s. m. (peior.) 1. femeie lipsită de orice farmec.
2. nevastă, soție.
3. pederast, homosexual.
ornitorinc (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)ORNITORÍNC (‹
fr.; {s}
ornito- +
gr. rynkhos „cioc”)
s. m. Mamifer primitiv, monotrem, semiacvatic, cu corpul turtit, de
c. 50 cm lungime, cu cioc asemănător celui de rață și cu membrane înotătoare între degete (
Ornithorhynchus anatinus). Trăiește în Australia și
ins. Tasmania și se hrănește cu viermi, insecte și moluște. Se înmulțește prin ouă, dar își hrănește puii cu lapte. A fost intens vânat pentru blană; în prezent este ocrotit.
ornitorinc (Dicționaru limbii românești, 1939)*ornitorínc m. (vgr.
ornis, órnithos, pasăre, și
rýghos, cĭoc, plisc).
Zool. Un mamifer monotrem australian cu botu ca de rață și cu membrană de înotat la degete.
ornitorinc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ornitorínc s. m,
pl. ornitorínci