oncogen (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ONCOGÉN, -Ă, oncogeni, -e, adj.,
s. f. 1. Adj. (
Med.) Cancerigen.
2. S. f. Genă anormală care antrenează modificări de natură canceroasă. – Din
fr. oncogène.oncogen (Dicționar de neologisme, 1986)ONCOGÉN, -Ă adj. Cancerigen. [Cf. gr.
onkos – tumoare,
gennan – a naște].
oncogen (Marele dicționar de neologisme, 2000)ONCOGÉN, -Ă I.
adj., s. n. (agent) cancerigen. II. s. f. genă anormală care generează modificări de natură canceroasă. (< fr.
oncogène)